Joaca de-a viata

E ora 6.55 dimineata si m-am trezit ca sa plec la munca. Dar am vrut sa scriu aici ce m-a framantat in noaptea asta dupa discutia de aseara in care ai zis ca putem sa jucam si avem sanse cate am avea si la loto.

Dar as vrea sa spun ca pentru mine nu a fost niciodata un joc. Relatia asta a fost si este pentru mine cat se poate de serioasa. Am stiut de la inceput ca nu esti perfect ca ai viciile si defectele tale. Si m-am hotarat sa te plac si sa te accept asa cum esti.

Aceept ca daca voi ramane cu tine voi sta pe strazi sau in chirie pentru ca in mintea mea te iubesc si cred ca asta imi va tine de cald si de foame. Aceept crizele, nervii, acuzele, si injuriile frecvente din vocabularul tau, chiar daca ma irita si la cred nejustificate. Dar vorba ta trebuie sa accept cate ceva pentru ca nici eu nu sunt perfecta.

Dar sunt unele lucruri pe care nu le voi accepta. Nu voi accepta sa stau in casa cu tine, sa ma culc sa ma trezesc la 1 noaptea singura si tu sa fi prin vreo scara de bloc fumand si imbatandu-te si avand pretentia sa nu cumva sa te sun sa te deranjez cand faci asta.

Nu voi face un copil si nu ma voi cara cu el prin autobuz de frica sa ne te deranjez pe tine care esti la bar. Nu voi accepta o viata in stilul asta. Nu sunt facuta si crescuta pentru asta. Daca vreau sa fie asa voi sta singura.

Nu ma voi multumii cu jumatati de masura. Nu ma voi multumii sa inteleg. Si nu sunt absurda, zic ceva ce e la un moment dat orice natarau de pe pamantul asta ar trebui sa inteleaga. Si tu ar trebui sa intelegi ca eu nu vreau sa ma joc cu viata mea.

Fermoar la gura si sare pe rana

Cat am gresit! Cum am putut sa spun o asa tampenie? Cum am putut sa fac asa ceva, sa spun asa ceva? Cum poate gura mea sa fie asa idioata? Cum am putut sa-i spun asta lui? El pe care il ador atat de mult, cu care incerc sa imi fac un viitor, pentru care plang atat, pentru care ma agit atat? Cum am putut oare si cat o sa ma coste asta? De parca nu-mi ajungea pana acum? Parca totul e un domino in care o piesa o darama pe alta. Si il doresc atat de mult si atat de mult simt ca inseamna tot pentru mine si pentru o vorba am stricat tot. Insemni atat de mult pentru mine!

Rude

NUUUUU mai vreau. M-am plictisit in casaaaaaaa..... TRemurrrrrrr....... Am frisoane.Ai plecat.Nu mai suport. Vreau si eu sa plec..............Vreau la tine. As fi batut drumul de o ora ca sa stau cu tine jumate de ora si apoi sa bat drumul de o ora inapoi. Dar nu sunt bodyguardul nimanui. Si singur iti alegi drumul in viata. Pentru ca eu ...........................TE VREAU TE DORESC SI TE IUBESC PREA MULT,SI PLANG SI MA OMOR SI MA TOCESC PREA TARE.
NU MAI POT SA FIU CU TINE.

Ploua, Ploua, Ploua peste inima mea

Stropi de mare-n parul tau, Urme de buze pe umarul meu,Vara trecuta imi spuneai...

vara trecuta
Asculta mai multe audio Muzica

Alternative...

Ultimele 3 zile. RAIUL. Acum, adica in acest moment prietenul meu e afara, se drogheaza. IADUL MEU Dar ce pot sa fac eu? Pai....

-As putea sa ies pe afara, lucru pe care l-as face, numai ca....nu e nimeni si numerele lor de telefon le-am uitat, aruncat, nefolosit de prea mult timp.<Este ora 1. Omul negru n-a venit.>

-As putea sa iau un film, sa ma holbez 2 ore, ca sa mai treaca timpul. Dar ce ma fac daca filmul e nashpa si ma plictiseste? Ar putea sa ma enerveze si mai tare. Mai bine nu.

-As putea sa fac o baie sa-mi pun spuma in cada, sa ma relaxez, sa ma simt bine cu mine, sa-mi fac pedichiura si apoi sa astept intelegatoare sa-mi vina iubitul acasa. BUllsheet.... Ca asta e din alt film. Iubitul meu nu poarta cravata........ Asa ca o sa fac o baie.Fara spuma. <Este ora 2. Omul negru n-a venit>

-As putea sa gasesc o disperata, gata la orice ora sa traga si ea o tigare, dar ar insemna s-o fac din ambitie si razbunare, fiindca nu e momentul si n-am chef. As fi avut sambata, dar era prea frig afara si ploua. "Cica"

-As putea sa port o conversatie de doua ore cu unul din plictisitorii din lista mea de mess, dar ar fi de prisos, si as fi dezamagita ca o nevrotica care cauta consolare si nu o gaseste.

-As putea sa ma joc 2 ore. Ohhh .... wait. Am uitat ca n-am atata rabdare sa ma joc. Inca nu s-a inventat jocul care sa ma tina tintuita atat de mult timp cu ochii in monitor.

-As putea sa-mi tai venele sa vina ambulanta sa ma ia. Poate in felul asta prietenul meu mi-ar vedea disperarea si sa-ar trezii din visare. Dar din nou, asta ar fi un lucru care mi-ar face mai mult rau mie decat lui, si nu asta era ideea.

-As putea sa incep sa sun jumate de agenda si sigur as gasii pe cineva la care sa ma plang dar nu-mi place sa plictisesc lumea si nici sa-mi consum creditul aiurea.

....................................................................................................................................................................
Sau as putea sa pierd, sa ma resemnez, sa ma gandesc ca asa e normal, ca asa trebuie sa fie.
Si mi-as suprima dorintele, mi-as inabusii durerea dar tot nu as putea sa ma autosugestionez la infinit.
As pierde tot ce sunt, daca as accepta o greutate mai mare decat poate sa indure carapacea mea.<Este ora 4. Omul negru a venit> Si ce daca

Din Rai pe Pamant coboram in Infern

Viata e un chin.O relatie e un iad. Un iad venit de nicaieri, un iad pe care nu vrem sa-l acceptam, un iad cu care ne obisnuim, un iad in care traim zilnic, si in care ne complacem atat de mult.

De ce sufar, de ce tremur, ma obosesc, ma macin, ma enervez, si ma gandesc atat de mult? De ce mi-e greu sa las de la mine, de ce simt mereu ca totul e o intrecere, in care fiecare isi alimenteaza spusele cu nervii celuilalt?

De ce nu pot sa incetez sa mai simt asa? De ce nu pot sa las de la mine? De ce nu pot sa tac? De ce sa am orgoliu? De ce nu am stiut de el pana acum? Cand oare a crescut atat de adanc in mine si ma macina? Obisnuiam sa urasc oamenii care aveau orgoliu, pentru mine erau doar niste prosti care nu-si stiau valoarea, tristi si nesiguri, ascunsi bine, in egoismul lor. Acum am devenit unul din ei. Mi-am descoperit orgoliul cand mi-am dat seama de slabiciunile mele.

Dupa furtuna se face senin... si iese curcubeul

Nu mai vreau, nu mai pot, nu mai suport. Sufar si ma termina.
Intr-o relatie ca asta, in care eu ma agit aiurea, in care sunt prea sensibila, prea indragostita, prea proasta sa vad adevaru. Prea proasta sa renunt, prea fraiera sa schimb ceva. Cat oare sunt in stare sa ma mai sacrific pentru ca acest prost sa vada adevaru. Sa vada idiotu ca as da tot pentru el.

Atat de mult ma doare. Dar o sa treaca. Usor usor o sa se vindece totul. Parca urc si cobor, si parca o zi stau in rai si doua cobor in iad, si tot asa si maine o iau din nou de la capat, si nu stiu cum sa fac sa se termine. Sa se termine raul, sa se termine binele, sa se termine de tot.

Sa moara el, sa mor eu. Sa moara egoismul meu, sa treaca al lui, sa ne trezim dracu din cosmaru asta care ne mananca vietile si nervii si sa incepem sa pictam curcubeul. Si am fost odata doi.

Doi oameni obisnuiti, cu interese comune, care s-au placut mult. Doar atat.

Singura

Uita-ma, m-ai uitat 4 ore, ma poti uita de tot daca te rog? Promit ca o sa reusesc sa te uit si eu. Si viata noastra va fi poate mai buna.